Cariile nu apar doar pe suprafața cu care mestecăm sau între dinți. Uneori, ele se dezvoltă chiar la baza dintelui, foarte aproape de gingie, într-o zonă pe care pacienții o observă mai greu și care poate fi dificil de curățat corect.
Aceste leziuni sunt numite frecvent carii cervicale, deoarece apar în zona cervicală a dintelui, adică în apropierea liniei gingivale. Atunci când gingia s-a retras și rădăcina dintelui a devenit expusă, caria se poate dezvolta și pe suprafața radiculară.
De ce apare însă o carie exact lângă gingie? Este întotdeauna vorba despre igiena orală insuficientă? De ce sunt mai vulnerabile persoanele care au retracții gingivale și cum putem deosebi o carie de o simplă uzură a dintelui?
În continuare explicăm ce se întâmplă și când este recomandată o consultație stomatologică.
Ce este o carie cervicală?
Termenul de „carie cervicală” descrie localizarea leziunii carioase: aceasta apare în treimea dintelui aflată cel mai aproape de gingie.
O astfel de carie poate fi observată:
pe suprafața dintelui dinspre obraz sau buză;
pe suprafața dinspre limbă;
foarte aproape de marginea gingiei;
pe rădăcina dintelui, dacă aceasta a devenit expusă în urma retragerii gingiei.
Procesul de formare este, în principiu, același ca în cazul altor carii. Bacteriile din biofilmul dentar metabolizează carbohidrații fermentabili și produc acizi. Atacurile acide repetate favorizează pierderea mineralelor din structura dentară. Dacă procesul continuă și nu este controlat, poate apărea o cavitate.
Particularitatea zonei cervicale este că igienizarea poate fi mai dificilă, iar în cazul unei rădăcini expuse suprafața dentară este mai vulnerabilă decât smalțul care acoperă coroana dintelui.
De ce apar cariile lângă gingie?
De cele mai multe ori nu există o singură cauză. Apariția cariilor este rezultatul interacțiunii dintre biofilmul bacterian, alimentație, structura dintelui, salivă, expunerea la fluor și obiceiurile de igienă orală.
În zona gingiei există însă câțiva factori care pot crește suplimentar riscul.
1. Placa bacteriană se acumulează la baza dintelui
Linia dintre dinte și gingie este una dintre zonele în care placa bacteriană se poate acumula cu ușurință.
Dacă periajul se concentrează în special pe suprafețele vizibile ale dinților, iar zona de lângă gingie este neglijată, biofilmul poate rămâne perioade mai lungi pe suprafața dentară.
În prezența carbohidraților fermentabili din alimentație, bacteriile din biofilm produc acizi care favorizează demineralizarea dintelui.
În timp, poate apărea o leziune carioasă.
2. Retracția gingivală poate expune rădăcina dintelui
Un factor important în apariția cariilor radiculare este retracția gingivală.
În mod normal, rădăcina dintelui este protejată de gingie. Atunci când gingia se retrage, o parte din rădăcină devine expusă mediului oral.
Suprafața radiculară nu este acoperită de același strat gros de smalț precum coroana dintelui. Din acest motiv, atunci când este expusă, poate fi mai susceptibilă la demineralizare și carie.
Riscul este cu atât mai important atunci când retracția gingivală este asociată cu acumulare de placă bacteriană.
3. Igiena orală este dificilă exact în această zonă
Unele persoane își periază foarte bine suprafața vizibilă a dinților, dar nu poziționează periuța astfel încât să curețe eficient și zona de la marginea gingiei.
În alte situații, pacientul evită zona pentru că gingia este sensibilă sau sângerează.
Rezultatul poate fi menținerea biofilmului bacterian exact acolo unde dintele întâlnește gingia.
Este important de reținut că sângerarea gingivală nu reprezintă, în general, un motiv pentru a abandona igienizarea zonei. Dimpotrivă, gingiile care sângerează trebuie evaluate pentru identificarea cauzei.
4. Consumul frecvent de zaharuri crește numărul atacurilor acide
În apariția cariilor nu contează numai cantitatea totală de zahăr consumată, ci și frecvența expunerilor.
De fiecare dată când consumăm alimente sau băuturi care conțin carbohidrați fermentabili, bacteriile din biofilm pot produce acizi.
Dacă astfel de expuneri se repetă foarte des pe parcursul zilei, dinții trec prin numeroase episoade de demineralizare.
De aceea, gustările dulci frecvente, bomboanele consumate treptat, băuturile îndulcite sorbite pe perioade lungi sau alte obiceiuri similare pot contribui la creșterea riscului de carie.
5. Gura uscată poate favoriza apariția cariilor
Saliva are un rol important în protejarea dinților. Ea contribuie la neutralizarea acizilor, la curățarea cavității orale și la procesele de remineralizare.
Atunci când cantitatea de salivă scade, protecția naturală a dinților poate fi diminuată.
Senzația persistentă de gură uscată poate apărea din numeroase motive, inclusiv în asociere cu anumite medicamente sau afecțiuni.
Persoanele care prezintă xerostomie pot avea un risc mai mare de apariție a cariilor, inclusiv pe suprafețele radiculare expuse.
Dacă simți frecvent că ai gura uscată, este util să menționezi acest lucru medicului stomatolog.
6. Retracțiile gingivale și boala parodontală pot crea suprafețe radiculare expuse
În anumite situații, retragerea gingiei poate fi asociată cu probleme parodontale.
Pe măsură ce gingia se retrage, o suprafață mai mare a rădăcinii rămâne expusă. Acest lucru nu înseamnă automat că va apărea o carie, însă poate crea o zonă mai vulnerabilă, mai ales atunci când există placă bacteriană, aport frecvent de zaharuri sau gură uscată.
De aceea, la pacienții cu retracții gingivale este importantă atât evaluarea stării gingiilor, cât și verificarea suprafețelor radiculare.
Cariile de lângă gingie apar doar la persoanele în vârstă?
Nu.
Cariile cervicale pot apărea la adulți de diferite vârste.
Cariile radiculare devin însă mai relevante odată cu expunerea rădăcinilor dentare. Retracțiile gingivale sunt mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă, iar acesta este unul dintre motivele pentru care leziunile radiculare sunt întâlnite mai des la adulții mai în vârstă.
Riscul individual depinde însă de mai mulți factori: igienă orală, retracții gingivale, dietă, flux salivar, expunere la fluor, fumat, istoricul de carii și starea generală a cavității orale.
Cum îți dai seama dacă ai o carie lângă gingie?
La început, o carie poate să nu provoace niciun simptom.
Tocmai de aceea, faptul că un dinte nu doare nu înseamnă automat că este sănătos.
În funcție de stadiul leziunii, pot apărea:
modificări de culoare în apropierea gingiei;
o zonă albicioasă, gălbuie, maronie sau închisă la culoare;
o mică adâncitură în dinte;
o zonă care pare mai moale;
sensibilitate la rece;
sensibilitate la dulce;
sensibilitate la atingere;
senzația că alimentele rămân în zona respectivă;
o cavitate vizibilă;
disconfort sau durere în stadii mai avansate.
Aspectul diferă însă foarte mult de la un pacient la altul.
Din acest motiv, diagnosticul nu ar trebui stabilit doar privind dintele în oglindă.
O pată neagră lângă gingie înseamnă automat carie?
Nu neapărat.
O zonă închisă la culoare lângă gingie poate avea mai multe explicații. Poate fi vorba despre o leziune carioasă, dar pot exista și colorații sau alte modificări ale suprafeței dentare.
Medicul stomatolog poate examina textura, localizarea și aspectul zonei și poate decide dacă sunt necesare investigații suplimentare.
Prin urmare, dacă observi o pată maro sau neagră la baza unui dinte, este recomandată o evaluare, mai ales dacă zona pare să se mărească sau și-a schimbat aspectul.
Orice „șanț” lângă gingie este o carie?
Nu, iar aceasta este una dintre cele mai importante diferențe.
În apropierea gingiei pot apărea și leziuni cervicale necarioase.
Acestea reprezintă pierderi de structură dentară care nu sunt produse direct prin procesul carios. Ele pot avea o origine multifactorială, fiind asociate, în diferite combinații, cu uzura mecanică, expunerea la acizi și solicitările mecanice asupra dintelui.
O leziune cervicală necarioasă poate arăta ca o adâncitură sau ca un șanț la baza dintelui și poate fi confundată de pacient cu o carie.
Diferența este importantă deoarece abordarea terapeutică poate fi diferită.
De aceea, nu orice defect observat la baza dintelui trebuie considerat automat carie.
Periajul prea puternic poate produce carii lângă gingie?
Periajul agresiv nu produce în mod direct caria bacteriană.
În schimb, tehnicile de periaj traumatizante pot contribui, în anumite situații, la uzura cervicală și pot fi asociate cu retracția gingivală.
Dacă rădăcina dintelui ajunge să fie expusă, această suprafață poate deveni mai vulnerabilă la carie în prezența celorlalți factori de risc.
Prin urmare, soluția nu este să nu mai periem zona gingiei, ci să folosim o tehnică potrivită și să evităm presiunea excesivă.
Medicul stomatolog sau igienistul poate recomanda individual tehnica de periaj și tipul de periuță potrivite.
De ce poate avansa o carie de pe rădăcina dintelui?
Structura suprafeței radiculare diferă de cea a smalțului care protejează coroana dintelui.
Atunci când rădăcina este expusă și există condiții favorabile procesului carios, demineralizarea poate deveni o problemă importantă.
Din acest motiv, o leziune observată lângă gingie nu ar trebui ignorată doar pentru că este mică sau pentru că nu doare.
Evaluarea într-un stadiu precoce poate permite o abordare mai conservatoare decât în cazul unei leziuni extinse.
Ce se întâmplă dacă nu tratezi o carie de lângă gingie?
Evoluția diferă în funcție de tipul și activitatea leziunii, de igiena orală, alimentație, salivă și alți factori individuali.
O carie activă netratată poate continua însă să distrugă structura dintelui.
Pe măsură ce leziunea se extinde, pot apărea:
pierderea unei cantități mai mari de țesut dentar;
sensibilitate;
cavitație;
durere;
apropierea procesului carios de pulpa dentară;
inflamația sau infectarea pulpei;
necesitatea unor tratamente mai complexe.
În cazurile foarte avansate, prognosticul dintelui poate fi afectat.
Acesta este motivul pentru care este preferabil ca o leziune suspectă să fie evaluată înainte de apariția durerii.
Cum diagnostichează medicul o carie cervicală?
Consultația începe prin examinarea dintelui și a gingiei.
Medicul urmărește:
localizarea leziunii;
culoarea;
textura suprafeței;
existența unei cavități;
prezența plăcii bacteriene;
retracția gingivală;
starea gingiilor;
existența altor leziuni similare;
factorii individuali de risc.
În anumite situații pot fi indicate și investigații radiologice, în funcție de localizarea și extinderea suspectată a leziunii.
Un aspect important este diagnosticul diferențial între caria propriu-zisă și leziunile cervicale necarioase.
Cum se tratează cariile de lângă gingie?
Tratamentul depinde de stadiul și activitatea leziunii.
Leziuni aflate într-un stadiu incipient
Dacă suprafața nu este încă semnificativ cavitată, medicul poate evalua dacă procesul poate fi controlat prin măsuri preventive și de remineralizare.
Acestea pot include, în funcție de situație:
îmbunătățirea controlului plăcii bacteriene;
produse cu fluor;
modificarea frecvenței consumului de zaharuri;
gestionarea gurii uscate;
controale periodice;
monitorizarea leziunii.
Nu orice leziune aflată la început necesită automat o obturație. Decizia se ia după evaluarea activității și profunzimii acesteia.
Caria care a format deja o cavitate
Dacă structura dintelui este deteriorată și există o cavitate care necesită restaurare, medicul poate îndepărta țesutul afectat și poate reconstrui zona cu un material restaurator potrivit situației clinice.
Alegerea materialului și tehnicii depinde de mai mulți factori, inclusiv:
dimensiunea leziunii;
poziția acesteia față de gingie;
posibilitatea izolării zonei;
suprafața dentară implicată;
riscul individual de carie.
Leziunile foarte profunde
Dacă procesul carios ajunge foarte aproape de pulpa dentară sau aceasta este afectată, tratamentul poate deveni mai complex.
Tocmai de aceea, prezentarea precoce la medic poate face diferența dintre o intervenție conservatoare și necesitatea unui tratament mai extins.
Obturațiile de lângă gingie sunt diferite?
Restaurarea unei carii cervicale poate fi mai dificilă decât obturarea unei carii situate pe o suprafață ușor accesibilă.
Zona este foarte apropiată de gingie și poate fi dificil de menținut uscată în timpul procedurii. În plus, unele leziuni se extind pe suprafața radiculară.
Din acest motiv, medicul va alege tehnica și materialul restaurator în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Cariile cervicale pot reveni după tratament?
O obturație repară structura dentară afectată, dar nu elimină automat factorii care au dus la apariția cariei.
Dacă rămân aceleași condiții – placă bacteriană persistentă, consum frecvent de zaharuri, gură uscată sau risc crescut de carie – pot apărea noi leziuni pe alți dinți sau în apropierea restaurărilor existente.
De aceea, tratamentul cariilor trebuie asociat cu identificarea și controlarea factorilor de risc.
Cum poți preveni cariile de lângă gingie?
Prevenția se bazează în primul rând pe controlul biofilmului și reducerea factorilor care favorizează demineralizarea.
Periază atent zona de lângă gingie
Periajul trebuie să curețe nu doar centrul suprafețelor dentare, ci și zona în care dintele întâlnește gingia.
Mișcările nu trebuie să fie agresive.
Dacă nu ești sigur că tehnica ta este corectă, poți cere medicului să îți arate cum să poziționezi periuța.
Folosește o pastă de dinți cu fluor
Fluorul contribuie la prevenirea cariilor prin reducerea demineralizării și susținerea proceselor de remineralizare.
În cazul persoanelor cu risc crescut de carie, medicul poate recomanda strategii individualizate de prevenție.
Curăță spațiile dintre dinți
Periuța obișnuită nu curăță complet suprafețele dintre dinți.
În funcție de spațiile interdentare, pot fi recomandate ața dentară sau periuțele interdentare.
Redu frecvența gustărilor dulci
Nu este vorba doar despre renunțarea la desert.
Pentru sănătatea dentară contează și cât de des sunt expuși dinții la zaharuri și carbohidrați fermentabili.
Consumul repetat pe tot parcursul zilei poate menține frecvent mediul oral în condiții favorabile demineralizării.
Nu ignora retracțiile gingivale
Dacă observi că dinții par mai lungi decât înainte sau că rădăcina unui dinte începe să fie vizibilă, este recomandată o evaluare.
Retracția gingivală poate avea cauze diferite și nu trebuie tratată identic în toate situațiile.
Menționează medicului dacă ai frecvent gura uscată
Xerostomia poate crește riscul de carie.
Dacă bei permanent apă pentru că simți gura uscată, ai dificultăți la înghițirea alimentelor uscate sau observi o modificare persistentă a cantității de salivă, discută cu medicul sau medicul stomatolog.
Mergi periodic la control
Unele carii cervicale și radiculare pot evolua fără durere.
Controlul stomatologic periodic permite identificarea modificărilor într-un stadiu în care pacientul poate să nu observe încă nimic.
Carie lângă gingie sau tartru? Cum le deosebești?
Pacienții pot confunda uneori tartrul cu o carie, mai ales atunci când observă o zonă maronie sau închisă la culoare lângă gingie.
Tartrul reprezintă placă bacteriană mineralizată depusă pe suprafața dintelui. Caria reprezintă deteriorarea structurii dentare printr-un proces de demineralizare.
Diferența nu poate fi întotdeauna stabilită corect acasă.
Dacă observi o zonă nouă, închisă la culoare sau cu aspect neregulat la baza dintelui, o consultație stomatologică poate clarifica diagnosticul.
Caria de lângă gingie poate provoca sensibilitate?
Da.
Atunci când dentina sau suprafața radiculară este expusă ori afectată, dintele poate deveni sensibil la rece, dulce sau atingere.
Totuși, sensibilitatea dentară nu înseamnă automat carie.
Retracțiile gingivale și leziunile cervicale necarioase pot provoca simptome asemănătoare.
De aceea, cauza sensibilității trebuie stabilită prin examinare.
Caria cervicală poate exista fără durere?
Da.
Cariile pot evolua o perioadă fără să producă durere.
Durerea nu reprezintă un indicator bun pentru momentul în care trebuie mers la dentist. Dacă așteptăm până când un dinte începe să doară, leziunea poate fi deja mai extinsă.
O modificare vizibilă a dintelui, o cavitate, sensibilitatea persistentă sau apariția unei zone suspecte lângă gingie reprezintă motive suficiente pentru o evaluare.
Întrebări frecvente despre cariile de lângă gingie
De ce am carii la baza dinților dacă mă spăl zilnic?
Periajul zilnic este esențial, dar riscul de carie depinde de mai mulți factori. Contează tehnica de periaj, placa rămasă lângă gingie, frecvența consumului de zaharuri, expunerea la fluor, cantitatea de salivă și existența unor suprafețe radiculare expuse.
O carie lângă gingie se poate opri singură?
Unele leziuni incipiente, necavitate, pot deveni inactive dacă sunt controlați factorii care întrețin procesul și sunt aplicate măsurile preventive potrivite. O cavitate formată necesită însă evaluare stomatologică pentru stabilirea tratamentului.
Dacă nu mă doare, trebuie tratată?
Absența durerii nu exclude existența unei carii. Medicul trebuie să stabilească dacă leziunea este activă, cât de profundă este și dacă necesită tratament restaurator sau poate fi gestionată preventiv.
De ce apare caria pe rădăcina dintelui?
În mod normal, rădăcina este protejată de gingie. După retragerea gingiei, suprafața radiculară devine expusă mediului oral. În prezența plăcii bacteriene și a altor factori de risc, pe această suprafață se poate dezvolta o carie radiculară.
Cariile de lângă gingie pot apărea la mai mulți dinți?
Da. Dacă există factori generali precum acumulare de placă bacteriană, multiple retracții gingivale, gură uscată sau expuneri frecvente la zaharuri, leziunile pot apărea pe mai multe suprafețe dentare.
Trebuie să schimb periuța dacă am retracții gingivale?
Nu există o singură recomandare potrivită tuturor pacienților. Tipul periuței și tehnica de periaj trebuie adaptate situației individuale. Dacă există retracții sau sensibilitate, medicul stomatolog poate recomanda o tehnică de igienizare potrivită.
De ce este important să descoperim cariile cervicale din timp?
Cariile aflate aproape de gingie pot trece ușor neobservate, în special atunci când sunt situate în zone greu vizibile sau când nu provoacă durere.
Depistarea precoce permite medicului să stabilească dacă leziunea este activă, să identifice factorii care au favorizat apariția ei și să aleagă conduita potrivită.
În același timp, descoperirea unei carii cervicale poate indica necesitatea evaluării întregului risc de carie al pacientului.
Scopul nu este doar tratarea unei cavități, ci și reducerea riscului de apariție a altor leziuni.
Ai observat o pată sau o cavitate lângă gingie?
Dacă ai observat o zonă maronie sau închisă la culoare, o adâncitură, sensibilitate sau o modificare a dintelui în apropierea gingiei, este indicată o consultație stomatologică pentru stabilirea cauzei.
Nu orice modificare cervicală este o carie, iar tratamentul potrivit depinde de diagnosticul corect și de stadiul în care se află leziunea.
Pentru o evaluare stomatologică, te poți programa la ArtisDenta.
Programări ArtisDenta: 0787 838 575