Ce este candidoza bucală?   Candidoza orală, sau așa cum este cunoscută în mod obișnuit, candidoza bucală sau orofaringiană, este o infecție fungică care afectează gura, limba și esofagul. Candida este de obicei prezentă în corpul uman, dar nu provoacă întotdeauna o infecție și apare atunci când fungii se formează și se dezvoltă necontrolat. Candidoza orală este mai frecventă la sugari și adulții în vârstă, dar poate apărea la orice vârstă. În cele mai multe cazuri, poate fi tratată și vindecată fără dificultate dacă este descoperită la timp.   Care sunt cauzele apariției unei candidoze bucale?   Candida este prezentă în organism la nivelul gurii, tractului digestiv, dar și pe piele, asemenea multor alte bacterii și microorganisme. De obicei, sistemul imunitar are rolul de a respinge organismele dăunătoare precum bacteriile, ciupercile și virușii, menținând un echilibru între microbii buni și răi, dar, uneori, aceste mecanisme de protecție eșuează, ducând la creșterea numărului de ciuperci, dezvoltând astfel infecțiile orale. Cel mai frecvent tip de ciupercă candida este Candida Albicans și este dezvoltată de o serie de factori precum sistemul imunitar slăbit, stresul  sau eventualele tratamente alopate care afectează flora bacteriană, provocând dezechilibre la nivelul acesteia.   Alți factori care conduc la apariția candidozei bucale:   uscăciunea mucoasei bucale; sarcina deoarece modificările hormonale din timpul sarcinii pot duce la alterarea echilibrului microorganismelor de la nivelul gurii, favorizând apariția candidozei; igiena orală precară; abuzul de antibiotice favorizează apariția candidozei prin alterarea echilibrului microorganismelor de la nivelul mucoasei bucale.   Categorii de pacienți predispuși la această afecțiune:   sugarii sunt mai predispuși la apariția candidozei bucale deoarece sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat; pacienții HIV pozitivi au risc foarte mare de a dezvolta candidoza bucala; pacienții cu diabet zaharat sunt, de asemenea predispuși la candidoza, deoarece nivelul crescut al glucozei în sânge reprezintă un factor favorizant pentru creșterea în exces a ciupercilor.   Simptomele candidozei bucale            Candidoza bucală apare brusc, fără simptome care să indice un debut al infecției. Simptomele comune sunt reprezentate de modificări ale salivei și leziuni pe limbă sau pe interiorul obrazului. Aceste leziuni sunt albe și cremoase ca textură. Ele pot apărea și pe cerul gurii, pe gingii, pe amigdale sau pe esofag.   Alte simptome ale candidozei bucale sunt:   roșeață și durere la nivelul gurii sau în colțurile buzelor; pierderea parțială a gustului; senzația de uscăciune a gurii; durerile și sângerările bucale, ce pot fi provocate inclusiv în timpul curățării dinților. În cazurile mai severe, aceste leziuni se pot extinde către esofag și provoca durere și dificultăți la înghițire. febra, în cazul în care infecția se extinde către esofag.   Tipuri de candidoze bucale după aspectul acestora   Candidoză pseudomembranoasă  – este caracterizată prin apariția petelor albe sau acoperirea totală cu o peliculă albicioasă, care, odată îndepărtată, dezvăluie leziuni eritematoase sau chiar sângerări la nivelul mucoasei. Candidoza eritematoasă  - se manifestă prin apariția unor leziuni deschise și are mai multe subtipuri: stomatită asociată protezei dentare, stomatită unghiulară, glosită romboidă mediană și stomatită indusă de antibiotice. Candidoza hiperplazică   sau nodulară  - se manifestă prin apariția unor leziuni nodulare, albicioase și persistente.   Tratamentul candidozei bucale          Pentru a trata corect candidoza bucală, este important ca aceasta să fie depistată și diagnosticată la timp și corect de către un medic stomatolog. Specialistul poate diagnostica infecția prin examinarea cavității bucale și a simptomelor, iar, în anumite cazuri, se poate preleva țesut pentru biopsie, pentru confirmarea diagnosticului. Dacă medicul suspectează o candidoză esofagiană, acesta va preleva o probă tamponată din gât sau poate folosi endoscopia pentru confirmarea diagnosticului. Prelevarea probei din gat se va face cu ajutorul unui tampon din bumbac steril, urmând ca acesta să fie ulterior trimis pentru testare în laborator.   În cazul endoscopiei, specialistul va folosi un tub subțire cu o cameră atașată, pe care îl va introduce prin gură, pentru examinarea esofagului. Este posibilă și prelevarea de țesut pentru analize ulterioare, în cadrul endoscopiei. Pentru a trata medicamentos, medicul stomatolog poate recomanda medicamente antifungice cu substanțe active precum fluconazol, clotrimazol, itraconazol sau amfotericina B (recomandată, de regulă, pentru tratarea candidozelor bucale severe). Pe lângă tratamentul alopat care vă este administrat, medicul dumneavoastră vă poate recomanda câteva măsuri suplimentare pentru combaterea candidozei bucale. Igiena orală adecvată joacă un rol important în evitarea dezvoltării unor astfel de infecții, de aceea este necesară schimbarea periuței de dinți după terminarea tratamentului alopat, periajul trebuie realizat în mod  corect și, de asemnea, se recomandă evitarea zonelor afectate de leziune, precum și evitarea spray-urilor și apelor de gură dacă nu au fost recomandate de către medicul stomatolog.     Modalități de prevenire a candidozei bucale   clătirea gurii după mese sau după administrarea medicamentelor o igienă orală adecvată danturii și un periaj corect și complet igienizarea  corectă a protezelor dentare controale stomatologice periodice atenția la alimentație reducerea cantității de zahăr sterilizarea regulată a suzetelor și biberoanelor în cazul sugarilor   În concluzie, candidoza bucală, asemenea tuturor afecțiunilor dentare, trebuie tratată corect sub supravegherea atentă a medicului stomatolog, de aceea sfatul nostru este să vă adresați medicului dumneavoastră la apariția oricărui simptom enumerat pentru ca aceasta să poată fi ținută sub control și pentru a nu degenera în cazuri mult mai grave.

Aparatele dentare nu mai sunt de mult doar o soluție pentru copii. Tot mai mulți adulți din Craiova aleg tratamente ortodontice moderne pentru a corecta alinierea dinților, mușcătura și pentru a obține un zâmbet armonios și sănătos. Alegerea aparatului dentar potrivit nu este însă una simplă. Există mai multe tipuri de aparate, fiecare cu avantaje diferite, iar decizia corectă depinde de vârstă, tipul problemei dentare și stilul de viață al pacientului. În prezent, pacienții pot opta pentru: aparate dentare fixe, eficiente pentru corecții complexe aparate mobile, recomandate în special copiilor și adolescenților aparate dentare invizibile (alignere), preferate de adulții care își doresc discreție Pe lângă tipul aparatului, contează foarte mult și respectarea recomandărilor medicului: igiena orală riguroasă, controalele periodice și evitarea alimentelor care pot deteriora aparatul sunt esențiale pentru succesul tratamentului. Un tratament ortodontic realizat corect aduce beneficii pe termen lung: dinți aliniați, o mușcătură corectă, un zâmbet estetic și o sănătate orală mult mai bună. 👉 Care este însă cel mai potrivit aparat dentar pentru tine? 👉 Cât durează tratamentul și cât de confortabil este în realitate? 👉 Ce recomandă medicii stomatologi din Craiova pentru rezultate sigure și durabile? Răspunsurile detaliate, tipurile de aparate explicate pe larg, recomandările specialiștilor și informații utile pentru pacienții din Craiova le găsești în articolul complet publicat pe site-ul clinicii StomaArt. 🔗 Citește articolul complet aici: https://stomaart.ro

De ce se ingalbenesc dintii si ce solutii exista?   Te speli pe dinti corect, in mod regulat si totusi ai dintii galbeni? Afla in continuare de ce se ingalbenesc dintii  si cum poti avea un zambet alb si stralucitor, in cel mai scurt timp posibil si fara disconfort.   Care este culoarea normala a dintilor? Forma si culoarea dintilor sunt la fel de unice ca amprenta. Culoarea originala a dintilor dumneavoastra a fost determinata in timpul dezvoltarii lor. Grosimea smaltului, combinata cu nuanta dentinei subiacente influenteaza  culoarea smaltului. In timp, dintii tuturor isi schimba nuanta. Imbatranirea este una dintre cele mai frecvente cauze ale ingalbenirii dintilor. Smaltul dintilor este usor translucid. Dentina se intuneca si pe masura ce imbatranesti, ceea ce poate accentua si mai mult culoarea galbena a dintilor. Igienizarile orale regulate va pot ajuta sa va simtiti increzatori in zambetul dumneavoastra. Ca regula generala, dintii rareori isi schimba rapid nuanta. In schimb, ingalbenirea naturala tinde sa apara in timp. Un dinte care devine brusc gri, poate reactiona la o infectie sau la un traumatism dentar. Acest tip de schimbare a culorii nu este reversibila.  Cauze ale ingalbenirii dintilor De ce se ingalbenesc dintii? Ingalbenirea poate fi de doua tipuri: intrinseca (din interior, cauzata de factori interni) si extrinseca (cauzata de factori externi ce actioneaza asupra smaltului). Cauze interne ale ingalbenirii dintilor Mostenirea genetica. Culoarea naturala a dintilor tai este stabilita genetic.   Tratamentul cu anumite antibiotice (tetraciclina sau amoxciclina) in perioada de formare a dintilor, pana la varsta de 7 ani, tratament care coloreaza incisivii si caninii din interior, in toata structura lor. Gradul de ingalbenire tine de durata tratamentului si doza administrata. Anumite infectii la mamele gravide pot provoca decolorarea dintilor la sugar prin afectarea dezvoltarii smaltului. Tratamentul cu antibiotice de genul tetraciclina sau amoxiciclina administrat mamei incepand din luna a 4-a de sarcina. Unele tratamente, precum: radiatiile, chimioterapia, antihistaminicele, medicamentele antipsihotice si medicamentele pentru tensiune arteriala ridicata. Odata cu imbatranirea. Ingalbenirea dintilor apare adesea la persoane de peste 50 de ani. Devitalizarea dintelui duce la ingalbenirea si innegrirea sa, in timp, din cauza produsilor de necroza din pulpa dentara si a substantelor medicamentoase folosite in tratamentele de canal. Cauze externe ale ingalbenirii dintilor Acestea sunt cel mai des intalnite si afecteaza suprafata exterioara a dintelui: smaltul dentar. Se spune ca stilul de viata este principala cauza a ingalbenirii dintilor. Igiena dentara precara, datorata periajului incorect si/sau neregulat. Medicul stomatolog este cel mai in masura sa iti explice cum sa iti periezi dintii corect. In timp, din cauza igienei precare, se formeaza placa bacteriana, ce duce la aparitia tartrului. Fracturarea smaltului dentar in urma accidentelor. Ingerarea de alimente, condimente, bauturi cu potential de a pata dintii, precum: vinul rosu, cafeaua, ceaiurile inchise la culoare, bauturile acidulate si mai ales cele de culoare inchisa, sosul de soia, otetul balsamic, sosul de tomate, curry, struguri, visine, afine, coacaze, mure, sfecla, ciocolata, citricele. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai consumi aceste alimente si bauturi, ci doar ca trebuie sa le consumi cu moderatie si sa ai grija ca dupa aceea sa te speli pe dinti dupa maxim o ora, pentru ca acizii si colorantii sa nu aiba timp sa pateze smaltul. Fumatul. Gudronul si nicotina din fumul tigarilor se depun pe smalt, ingalbenindu-l. Fumatul dauneaza sanatatii orale in multe moduri, fiind un principal factor al aparitiei parodontozei . Excesul de fluor. Da, ai citit bine. Fluorul ajuta la prevenirea cariilor, prin aplicarea lui orala (paste de dinti, apa de gura, geluri concentrate aplicate de medic) si limitata, doar in cazul in care este necesar. Administrarea fluorului pe cale generala, prin medicamente si apa imbogatita cu fluor, dar in exces, poate duce la fluoroza, afectiune ce se manifesta prin aparitia unor pete pe dinti. Folosirea apei de gura cu clorhexidina pentru mai mult de 4 saptamani. Aceasta substanta, utilizata pe termen indelungat, poate cauza pete maronii pe suprafata dintilor si depunerea tartrului dentar. Tratamente impotriva ingalbenirii dintilor Este important sa afli, in cadrul unui consult stomatologic, cat de profunda este ingalbenirea dintilor, tipul, cauzele acesteia si modul in care poate fi tratata sau, dupa caz, mascata.  Ingalbenirea dentara poate fi, in cele mai multe cazuri, rezolvata usor, in cabinet, prin periaj profesional, detartraj si, daca este necesar, prin albire dentara profesionala. Petele extrinseci sunt mai usor de indepartat. Procedura pentru tratamentul de albire profesionala a dintilor in cabinet Sistemul de albire cu lampa in cabinet albeste dintii cu pana la 8 nuante, in doar 45 de minute. Pasii necesar sunt: Evaluare clinica și determinarea culorii înaintea albirii dentare Detartrajul dentar si periajul profesional se fac in mod obisnuit inainte de efectuarea tratamentului de albire, uneori obtinandu-se rezultate multumitoare prin simplul detartraj; Protejarea gingiilor, prin izolarea dintilor de gingii. Acest lucru impiedica agentul de albire sa irite sau sa dauneze tesuturilor orale moi; Folosirea ochelarilor pentru protectie; Aplicarea gelului de albire; Expunerea gelul de albire la lumina lampii. Sursa de lumina activeaza gelul de albire. Aceasta „activare” scurteaza timpul de tratament necesar si face ca albirea sa fie mai eficienta; Indepartarea gelului de albire; Determinarea nuantei post-albire a dintilor. Dupa tratamentul de albire, medicul dentist face o noua evaluare a nuantei dintilor, pentru a vedea cu cate nuante au fost dintii albiti. Factorii de care depinde cu cate nuante se albesc dintii sunt urmatorii: frecventa albirilor anterioare: la pacientii care nu au facut niciodata albire dentara profesionala, rezultatul poate fi chiar spectaculos. In schimb, la  cei care frecvent folosesc produse de albire dentarăa  rezultatul va fi ca după o igienizare profunda; Atentie! Nu recomandam albiri dentare frecvente (nu mai devreme de 2 ani), deoarece va fi afectat smaltul dentar; varsta pacientului: rezultatul dupa albire poate fi ca o igienizare profunda, ca o intinerire a zambetului; igiena orala perfecta in combinatie cu o dieta si un stil de viata sanatos: rezultatul dupa albire poate fi ca o igienizare profunda; Albire dentara laser la Neoclinique Neoclinique ofera pacientilor sai o eficienta si inovatoare metoda de albire a dintilor, prin tehnologia laser. SIROLaser Sirona este lider global de inovatie in echipamentele dentare, de aceea l-am ales pentru pacienții noștri. Lumina laser este transmisa dintilor pregatiti cu gelul de albire. In timpul procedurii de albire, radicalii liberi de oxigen sunt difuzati in smaltul dentar si dentina.  Laserul performant SIROLaser Blue Sirona asigura o albire rapida si foarte sigura, eliminand efectele adverse de sensibilizare dentara. Petele instrinseci apar in structura interna a dintelui, denumita dentina, ele fiind mai greu de curatat. In cazul in care dintii nu pot fi albiti, este necesara  plasarea de coroane sau fatete dentare, care vor masca defectul estetic.  Cu ajutorul tehnologiei CAD/CAM beneficiati la Neoclinique de lucrari dentare de tipul: coroane, fatete, inlays, onlays, ce se pot prepara intr-o singura vizita, la fata locului, fara a astepta 2 saptamani lucrarea de la un laborator de tehnica dentara. Neoclinique iti pune la dispozitie tratamente performante de albire dentara, realizate cu ajutorul tehnologiilor avansate, cu rezultate eficiente si cu minima sensibilitate dentara.

Încleștarea maxilarului este o afecțiune caracterizată prin strângerea (scrâșnirea) dinților sau strângerea maxilarului într-o mișcare bruscă, ascuțită, repetitivă. Cauzele încleștării maxilarului Disfuncții ale articulației temporo-mandibulare  Acestea provoacă durere în articulația maxilarului și în mușchii din jur și pot provoca blocarea uneia sau  ambelor articulații temporo-mandibulare situate între mandibulă și oasele temporale. Afecțiunea este adesea temporară și  poate fi atenuată exersând închiderea și deschiderea gurii.      2. Scrâșnirea dinților (bruxism) Bruxismul (scrâșnirea dinților) poate fi cauzat de stres, genetică sau probleme dentare, cum ar fi dinții nealiniați. Scrâșnitul dinților poate apărea în timpul somnului, dar poate apărea și involuntar în timpul orelor de veghe. Scrâșnirea dinților poate provoca tensiune și durere la nivelul feței, gâtului, maxilarului superior sau inferior și ,de asemenea, poate provoca dureri de cap și urechi.     3. Stresul Sentimentele de stres și anxietate pot determina persoana afectată să-și strângă involuntar maxilarul sau să scrâșnească din dinți în timpul somnului. În mod similar, avem tendința să ne menținem în mod inconștient maxilarul strâns în timpul orelor de veghe. De exemplu, strângerea maxilarului poate provoca durere nu numai în timpul somnului, ci și pe timpul zilei, iar aceasta poate fi agravată atunci când mâncăm  sau dormim.  Stresul poate declanșa, de asemenea, alte simptome, cum ar fi durerile de cap tensionale, iar atunci când este cronic, poate crește și riscul de probleme de sănătate mai grave. Prin urmare, este important să gestionăm stresul zilnic.      4. Mestecarea excesivă Mestecatul gumei sau mestecatul excesiv de alimente tari poate provoca strângerea maxilarului și durerea asociată acestei afecțiuni.    5. Poliartrita reumatoidă Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună inflamatorie care afectează mușchii și articulațiile din întregul corp. Până la 80% dintre persoanele cu această afecțiune au și disfuncții ale ATM (articulația temporo-mandibulare). Poliartrita reumatoidă poate afecta articulația temporo-mandibulară și țesuturile înconjurătoare, provocând pierderea osoasă a maxilarului.    6. Osteoartrita Deși rară, osteoartrita poate apărea în articulația temporo-mandibulară și poate duce la deteriorarea și pierderea funcției  maxilarului, cartilajului și țesutului . Acest lucru poate provoca strângerea dureroasă a maxilarului și durere  în zonă înconjurătoare.    7. Tetanos Tetanosul este o infecție bacteriană cu potențial fatal, cu simptome precum rigiditate abdominală, dificultăți la înghițire și contracții musculare dureroase la nivelul maxilarului și gâtului. Vaccinul DTPa a prevenit această infecție și a redus semnificativ incidența acesteia la nivel mondial. Remedii ale acestei afecțiuni Cele mai eficiente metode prin care poate fi combătută această afecșiune este executarea unpor exerciții care să ajute la relaxarea mușchilor faciali și la reducerea presiunii din maxilar. Deschiderea maxilarului Acest exercițiu constă în deschiderea gurii treptat, cât mai mult, apoi se închide ușor la loc, fiind necesară repetarea de câteva ori la rând. Apoi, cu ajutorul degetelor arătător și mijlociu lipite unul de altul, se apasă ușor pe dinții de jos din mijloc, pentru a deschide încet gura, apoi se scot degetele și se închide gura la loc. Se repetă de trei-cinci ori.  Masajul maxilarului Masarea maxilarului poate ajuta la creșterea fluxului sangvin și la reducerea tensiunii musculare. Persoana afectată poate face acest lucru deschizând gura și masând ușor mușchii de lângă urechi într-o mișcare circulară, aceasta fiind zona în care se află articulațiile temporo-mandibulare. Masajul se poate face de mai multe ori pe zi, inclusiv chiar înainte de culcare. Purtarea gutierei În general, încleștarea maxilarului este tratată prin intermediul unei gutiere dentare personalizate, realizată după mulajul dinților de pe una dintre arcade, ce va separa dinții și va împiedica lezarea lor prin scrâșnit sau încleștare.  În funcție de gravitatea afecțiunii, gutiera poate fi purtat pe timpul zilei, noapții sau 24 de ore din 24. Dacă ulterior ai un tratament concomitent - dentar, protetic, ortodontic, parodontic, este recomandată purtarea gutierei pentru cel puțin 3 luni.   Alte afecțiuni ale maxilarului care pot determina încleștarea acestuia: Retrognatismul mandibular Retrognatismul mandibular este o anomalie dento-maxilară de creștere, caracterizată clinic prin deficit de dezvoltare a mandibulei (maxilarul inferior). Anomalia îmbracă mai multe forme clinice, și anume: Compresie de maxilar (Anomalie de clasa II/1) Ocluzia adâncă acoperită (Anomalie de clasa II/2)   Prognatism Un maxilar inferior proeminent poate fi semnul unei anomalii fizice numită progatism mandibular. Această malocluzie crează un disconfort la incizia și masticația alimentelor. Condiția de prognatism poate fi o indicație a unei boli sistemice genetice, care ar putea necesita alte investigații și tratament.   Malocluzii dentare Malocluzii dentare înseamnă o poziționare incorectă a dinților, care afectează modul în care mușcăm și, după o perioadă, sănătatea dentară. Practic, dinții nu sunt corect aliniați. Dinții unui pacient cu malocluzie dentară prezintă spații, zone înghesuite și forme diferite față de ceilalți dinți. Aceștia nu respectă alinierea corectă a danturii (ocluzia). Ocluzia dentară se referă la modul în care se întâlnesc dinții superiori cu cei inferiori, atât static cât și dinamic.   Sinuzita maxilară odontogenă Sinuzita maxilară odontogenă este o inflamație a mucoasei sinusurilor. Această inflamație apare atunci când o infecție dentară distruge în timp osul din apropierea dintelui și astfel pătrunde în peretele sinusului maxilar.   Semne care îți indică necesitatea unui control stomatologic scrâşnitul dinţilor – zgomotele specifice pot fi sesizate de pacient sau de apropiaţii săi şi, dacă acest lucru se repetă, problema poate fi adresată din timp; uzura dentară – este detectată, de regulă, în momentul apariţiei sensibilităţii dentare sau a hiperesteziei dentinare; fisuri sau fracturi dentare - care nu pot fi asociate unui traumatism fizic; modificări parodontale - precum: retragerea gingiei, atrofie alveolară, mobilitatea dinților etc; fracturi sau deteriorări (decimentări) - ale lucrărilor protetice; leziuni ale buzelor, ale obrajilor sau ale limbii - ce nu pot fi asociate unui traumatism fizic sau altui tip de afecţiune cavităţii bucale; sensibilitate dentară - la cald, rece, atingere; disfuncţie temporo-mandibulară; migrene sau dureri - ce pot fi confundate cu durerile de urechi, nevralgii, dureri ale mușchilor gâtului și ale cefei.