Atunci când vorbim despre refluxul gastric, cei mai mulți oameni se gândesc la arsuri în capul pieptului sau la gustul acid din gură. Puțini știu însă că această afecțiune poate avea un impact important și asupra sănătății orale. Expunerea repetată a dinților la acidul gastric poate duce, în timp, la eroziunea smalțului și la alte probleme dentare care necesită tratament.
Dacă suferi de reflux gastroesofagian (GERD) sau ai simptome frecvente de reflux, este important să înțelegi cum îți poate afecta zâmbetul și ce măsuri poți lua pentru a-l proteja.
Ce este refluxul gastric?
Refluxul gastric apare atunci când conținutul acid al stomacului urcă în esofag și, uneori, ajunge până în cavitatea orală. Dacă acest lucru se întâmplă frecvent, acidul intră în contact cu dinții și începe să atace smalțul, stratul protector al acestora.
Spre deosebire de carii, care sunt provocate de bacterii, eroziunea dentară cauzată de reflux este rezultatul acțiunii directe a acidului asupra suprafeței dinților.
Cum afectează acidul gastric dinții?
Smalțul dentar este cea mai dură substanță din corpul uman, însă nu este invincibil. Contactul repetat cu acidul gastric îl poate demineraliza și subția treptat.
Pe măsură ce smalțul se pierde, pot apărea:
-
sensibilitate la rece, cald sau dulce;
-
modificarea culorii dinților, care devin mai gălbui deoarece dentina devine mai vizibilă;
-
margini dentare transparente sau subțiate;
-
uzură accentuată a suprafețelor dentare;
-
risc crescut de fisuri și fracturi.
Aceste modificări apar treptat și, de multe ori, pacientul nu le observă decât atunci când disconfortul devine evident.
Care sunt semnele care ar trebui să te trimită la medic?
Dacă ai reflux gastric și observi una sau mai multe dintre situațiile de mai jos, este recomandat să programezi un consult stomatologic:
-
dinții au devenit sensibili fără un motiv aparent;
-
suprafața lor pare mai netedă și mai lucioasă decât înainte;
-
observi modificări de culoare;
-
simți disconfort la consumul alimentelor acide;
-
apar ciobiri sau fisuri fără traumatisme.
Medicul stomatolog poate identifica din timp semnele de eroziune și poate recomanda soluții pentru limitarea deteriorării.
Ce NU este recomandat după un episod de reflux?
Un gest pe care multe persoane îl fac instinctiv este să se spele imediat pe dinți după ce au simțit gustul acid în gură.
De fapt, acest lucru poate agrava problema.
Imediat după contactul cu acidul, smalțul este temporar mai vulnerabil. Periajul poate accelera uzura acestuia.
În schimb, este recomandat să:
Cum îți poți proteja dinții dacă ai reflux?
Pe lângă tratamentul recomandat de medicul gastroenterolog, câteva măsuri simple pot reduce efectele refluxului asupra sănătății orale:
-
efectuează controale stomatologice periodice;
-
folosește o pastă de dinți pentru remineralizarea smalțului, dacă este recomandată;
-
limitează consumul de băuturi și alimente foarte acide;
-
hidratează-te corespunzător;
-
evită mesele abundente înainte de culcare;
-
discută cu medicul despre controlul eficient al refluxului.
În anumite cazuri, medicul stomatolog poate recomanda tratamente de protecție a smalțului sau restaurări estetice dacă eroziunea este avansată.
De ce este important diagnosticul precoce?
Eroziunea dentară nu poate fi reversibilă odată ce smalțul s-a pierdut. Tocmai de aceea, identificarea timpurie a modificărilor este esențială.
Un consult periodic permite depistarea primelor semne înainte ca acestea să ducă la sensibilitate accentuată, fracturi sau necesitatea unor tratamente complexe.
Refluxul gastric nu afectează doar sistemul digestiv, ci poate avea consecințe importante și asupra sănătății orale. Din fericire, printr-o colaborare între medicul gastroenterolog și medicul stomatolog, precum și prin controale regulate și o igienă orală corectă, efectele asupra dinților pot fi reduse semnificativ.
La Neoclinique, privim sănătatea orală ca parte integrantă a sănătății generale. Dacă te confrunți cu reflux gastric și ai observat modificări ale dinților sau sensibilitate dentară, programează un consult. Un diagnostic la timp poate face diferența dintre un tratament simplu și unul complex.