Una dintre cele mai frecvente probleme ortodontice pe care le întâlnim la micii pacienți este compresia de maxilar.
Ce înseamnă acest lucru? Compresia de maxilar reprezintă o dezvoltare insuficientă a maxilarului superior.
Ce putem observa la copil?
- poate să nu respire corect ziua și/sau noaptea, chiar dacă i s-a făcut adenoidectomia;
- arcada superioară este foarte îngustă, iar bolta palatină este adâncă;
- mandibula poate devia;
- mușcătură inversă unilaterală sau bilaterală;
- mandibulă aparent proeminentă;
- dinți proeminenți;
- înghesuiri dentare încă din dentiția temporară;
- lipsa spațiului necesar pentru erupția dinților definitivi;
- dificultăți la masticație;
- uzură atipică a dinților;
- dureri la nivelul articulației temporo-mandibulare etc.
Când această problemă este diagnosticată între 6 și 10 ani, se poate interveni cu ajutorul unui dispozitiv ortopedic numit disjunctor maxilar.
Este important de înțeles că disjunctorul nu are rolul de a alinia dinții, ci de a lărgi baza osoasă, motiv pentru care este considerat un dispozitiv ortopedic.
Cum acționează disjunctorul?
Maxilarul este alcătuit din două oase unite printr-o sutură situată pe linia mediană, care se osifică (se închide) la începutul adolescenței.
Folosirea disjunctorului maxilar în copilărie, când această zonă este încă suficient de flexibilă, permite modificări semnificative ale maxilarului în plan transversal, adică lărgirea acestuia.
Tipuri de disjunctoare
Disjunctoarele pot fi de mai multe tipuri: cu ancoraj dentar sau scheletic, ancorate pe dinți temporari sau definitivi, fixate pe gutiere sau pe inele, cu sau fără pelote acrilice. Uneori se pot adăuga accesorii suplimentare, pentru a rezolva mai multe probleme în același timp. Medicul ortodont va recomanda varianta potrivită pentru copilul dumneavoastră.
Aplicarea disjunctorului
Disjunctorul maxilar se aplică în cabinetul stomatologic, folosind diferite tipuri de adezivi dentari, în funcție de situația clinică.
Acomodarea cu disjunctorul durează aproximativ 1–2 zile și este influențată puternic de atitudinea pozitivă și de încurajările părinților și ale familiei.
Adesea încercăm să implicăm copilul în alegerea designului, pentru ca experiența să fie cât mai plăcută: alegem culorile, adăugăm sclipici, un personaj sau un erou preferat ori chiar numele copilului pe aparat.
Activarea disjunctorului
După aplicarea disjunctorului, medicul ortodont vă va oferi instrucțiuni clare despre pașii de urmat acasă: cum se face activarea și câte ture sunt necesare pentru aparatul copilului dumneavoastră.
Toate disjunctoarele maxilare vin însoțite de o cheiță, care se introduce în orificiul șurubului de activare și se rotește. După un anumit număr de rotații, medicul ortodont va evalua progresul și vă va spune care sunt pașii următori.
Ce simte copilul în timpul activării disjunctorului
Deși nu este întotdeauna plăcut, activarea disjunctorului maxilar poate avea ca efect secundar disconfort sau senzație de presiune. Copilul poate spune că simte presiune în partea superioară a nasului și, uneori, în jurul ochilor. Este normal să apară o ușoară sensibilitate și o ușoară mobilitate a dinților; sensibilitatea sau durerea de dinți cedează la medicamentele antialgice și antiinflamatoare obișnuite.
Copilul poate simți și că dinții nu se mai întâlnesc ca înainte: că mușcă doar pe câțiva dinți sau că atinge mai mult pe o parte decât pe cealaltă. De fiecare dată când se activează aparatul, copilul va simți că mușcătura se modifică.
Nu trebuie să vă faceți griji dacă apare un mic spațiu între dinții frontali („strungăreața”). Este normal și de așteptat ca, pe măsură ce expansiunea maxilară avansează, să se deschidă spațiul dintre incisivii superiori. Acesta este primul semn că maxilarul se lărgește și că disjunctorul își face efectul.
După ce activările se opresc, spațiul dintre dinți se închide treptat. Acest lucru se întâmplă pentru că fibrele interdentare, întinse pe parcursul activării, revin la dimensiunile lor. Fenomenul nu înseamnă că tratamentul recidivează.
Alimentația și vorbirea (fonația)
În primele două zile după aplicarea disjunctorului este recomandat ca alimentația să includă mâncăruri cu o consistență mai moale (supă, piure, pilaf, paste, iaurt etc.). Este de așteptat ca mesele să decurgă mai greu, așa că este important să îi oferiți copilului timp și răbdare, atât cât are nevoie pentru a se acomoda.
În câteva zile, copilul va putea mânca aproape orice, însă este indicat să evitați alimentele lipicioase, crocante sau dure, care pot trage de aparat: guma de mestecat, caramelele, jeleurile, popcornul, chipsurile etc.
Dificultățile de vorbire și de masticație dispar, de obicei, în primele 2–3 zile. În acest interval este util ca micul pacient să exerseze vorbirea, citind cu voce tare. Cuvintele care conțin consoanele „S”, „T” și „D” vor fi cele mai dificil de pronunțat la început. Poate apărea și hipersalivația, un fenomen normal, care dispare treptat. Se pot recomanda dropsuri fără zahăr, care ajută la reglarea fluxului salivar și la adaptarea mai ușoară la aparat.
Igiena cu disjunctorul maxilar
În timpul mesei, resturile alimentare se pot acumula între aparat și cerul gurii. Este foarte important ca spațiul dintre aparat (în special șurubul, care reține mai ușor resturile) și cerul gurii să fie curățat riguros în fiecare zi, ideal după fiecare masă. Dușul bucal este un mijloc auxiliar foarte util în acest sens.
Dacă nu sunteți lângă copil după fiecare masă, încurajați-l să își clătească gura energic după fiecare gustare sau masă, pentru a îndepărta resturile alimentare rămase sub aparat. Dacă nu sunt îndepărtate, acestea pot irita și inflama mucoasa palatină, provocând disconfort sau durere.
În cazuri extreme pot apărea chiar infecții; atunci aparatul trebuie îndepărtat, iar tratamentul se oprește temporar.
Periajul dentar trebuie să includă și periajul disjunctorului, cu o atenție sporită la zona gingivală, acolo unde aparatul se întâlnește cu dintele. O igienă orală bună este esențială pentru succesul tratamentului ortodontic.
Accidente și incidente
Dacă disjunctorul începe să se miște, se desprinde complet sau dacă copilul acuză dureri care nu cedează la antiinflamatoarele uzuale, este important să contactați medicul ortodont cât mai curând pentru un control. Orice problemă legată de stabilitatea aparatului trebuie evaluată de medicul ortodont, pentru ca tratamentul să continue corect.
Dacă aparatul se desprinde complet, păstrați-l și aduceți-l la următoarea programare pentru recimentare.
Dacă aparatul s-a fracturat sau s-a îndoit, el trebuie trimis la laborator pentru reparare și apoi recimentat în cabinetul ortodontic.
Menținerea disjunctorului
Ideal, disjunctorul trebuie menținut timp de 12 luni pentru stabilizarea (contenția) rezultatelor.
Adesea, tratamentul cu disjunctor este urmat, într-o etapă ulterioară și după o reevaluare, de un tratament ortodontic fix.
În perioada activării disjunctorului este foarte important să respectați vizitele la medicul ortodont, conform indicațiilor acestuia. Dacă un control nu poate avea loc la timp, activările se opresc până la următoarea vizită.
Articol publicat inițial pe blogul Artistic Dent: artistic-dent.ro