Încleștarea maxilarului este o afecțiune caracterizată prin strângerea (scrâșnirea) dinților sau strângerea maxilarului într-o mișcare bruscă, ascuțită, repetitivă.

Cauzele încleștării maxilarului

Disfuncții ale articulației temporo-mandibulare 

Acestea provoacă durere în articulația maxilarului și în mușchii din jur și pot provoca blocarea uneia sau  ambelor articulații temporo-mandibulare situate între mandibulă și oasele temporale. Afecțiunea este adesea temporară și  poate fi atenuată exersând închiderea și deschiderea gurii.

     2. Scrâșnirea dinților (bruxism)

Bruxismul (scrâșnirea dinților) poate fi cauzat de stres, genetică sau probleme dentare, cum ar fi dinții nealiniați. Scrâșnitul dinților poate apărea în timpul somnului, dar poate apărea și involuntar în timpul orelor de veghe. Scrâșnirea dinților poate provoca tensiune și durere la nivelul feței, gâtului, maxilarului superior sau inferior și ,de asemenea, poate provoca dureri de cap și urechi.

    3. Stresul

Sentimentele de stres și anxietate pot determina persoana afectată să-și strângă involuntar maxilarul sau să scrâșnească din dinți în timpul somnului. În mod similar, avem tendința să ne menținem în mod inconștient maxilarul strâns în timpul orelor de veghe. De exemplu, strângerea maxilarului poate provoca durere nu numai în timpul somnului, ci și pe timpul zilei, iar aceasta poate fi agravată atunci când mâncăm  sau dormim. 

Stresul poate declanșa, de asemenea, alte simptome, cum ar fi durerile de cap tensionale, iar atunci când este cronic, poate crește și riscul de probleme de sănătate mai grave. Prin urmare, este important să gestionăm stresul zilnic. 

    4. Mestecarea excesivă

Mestecatul gumei sau mestecatul excesiv de alimente tari poate provoca strângerea maxilarului și durerea asociată acestei afecțiuni.

   5. Poliartrita reumatoidă

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună inflamatorie care afectează mușchii și articulațiile din întregul corp. Până la 80% dintre persoanele cu această afecțiune au și disfuncții ale ATM (articulația temporo-mandibulare). Poliartrita reumatoidă poate afecta articulația temporo-mandibulară și țesuturile înconjurătoare, provocând pierderea osoasă a maxilarului.

   6. Osteoartrita

Deși rară, osteoartrita poate apărea în articulația temporo-mandibulară și poate duce la deteriorarea și pierderea funcției  maxilarului, cartilajului și țesutului . Acest lucru poate provoca strângerea dureroasă a maxilarului și durere  în zonă înconjurătoare.

   7. Tetanos

Tetanosul este o infecție bacteriană cu potențial fatal, cu simptome precum rigiditate abdominală, dificultăți la înghițire și contracții musculare dureroase la nivelul maxilarului și gâtului. Vaccinul DTPa a prevenit această infecție și a redus semnificativ incidența acesteia la nivel mondial.

Remedii ale acestei afecțiuni

Cele mai eficiente metode prin care poate fi combătută această afecșiune este executarea unpor exerciții care să ajute la relaxarea mușchilor faciali și la reducerea presiunii din maxilar.

Deschiderea maxilarului

Acest exercițiu constă în deschiderea gurii treptat, cât mai mult, apoi se închide ușor la loc, fiind necesară repetarea de câteva ori la rând. Apoi, cu ajutorul degetelor arătător și mijlociu lipite unul de altul, se apasă ușor pe dinții de jos din mijloc, pentru a deschide încet gura, apoi se scot degetele și se închide gura la loc. Se repetă de trei-cinci ori. 

Masajul maxilarului

Masarea maxilarului poate ajuta la creșterea fluxului sangvin și la reducerea tensiunii musculare. Persoana afectată poate face acest lucru deschizând gura și masând ușor mușchii de lângă urechi într-o mișcare circulară, aceasta fiind zona în care se află articulațiile temporo-mandibulare. Masajul se poate face de mai multe ori pe zi, inclusiv chiar înainte de culcare.

Purtarea gutierei

În general, încleștarea maxilarului este tratată prin intermediul unei gutiere dentare personalizate, realizată după mulajul dinților de pe una dintre arcade, ce va separa dinții și va împiedica lezarea lor prin scrâșnit sau încleștare.

 În funcție de gravitatea afecțiunii, gutiera poate fi purtat pe timpul zilei, noapții sau 24 de ore din 24. Dacă ulterior ai un tratament concomitent - dentar, protetic, ortodontic, parodontic, este recomandată purtarea gutierei pentru cel puțin 3 luni.

Alte afecțiuni ale maxilarului care pot determina încleștarea acestuia:

Retrognatismul mandibular

Retrognatismul mandibular este o anomalie dento-maxilară de creștere, caracterizată clinic prin deficit de dezvoltare a mandibulei (maxilarul inferior).

Anomalia îmbracă mai multe forme clinice, și anume:

Compresie de maxilar (Anomalie de clasa II/1)

Ocluzia adâncă acoperită (Anomalie de clasa II/2)

Prognatism

Un maxilar inferior proeminent poate fi semnul unei anomalii fizice numită progatism mandibular. Această malocluzie crează un disconfort la incizia și masticația alimentelor. Condiția de prognatism poate fi o indicație a unei boli sistemice genetice, care ar putea necesita alte investigații și tratament.

Malocluzii dentare

Malocluzii dentare înseamnă o poziționare incorectă a dinților, care afectează modul în care mușcăm și, după o perioadă, sănătatea dentară. Practic, dinții nu sunt corect aliniați. Dinții unui pacient cu malocluzie dentară prezintă spații, zone înghesuite și forme diferite față de ceilalți dinți. Aceștia nu respectă alinierea corectă a danturii (ocluzia). Ocluzia dentară se referă la modul în care se întâlnesc dinții superiori cu cei inferiori, atât static cât și dinamic.

Sinuzita maxilară odontogenă

Sinuzita maxilară odontogenă este o inflamație a mucoasei sinusurilor. Această inflamație apare atunci când o infecție dentară distruge în timp osul din apropierea dintelui și astfel pătrunde în peretele sinusului maxilar.

Semne care îți indică necesitatea unui control stomatologic

scrâşnitul dinţilor – zgomotele specifice pot fi sesizate de pacient sau de apropiaţii săi şi, dacă acest lucru se repetă, problema poate fi adresată din timp;

uzura dentară – este detectată, de regulă, în momentul apariţiei sensibilităţii dentare sau a hiperesteziei dentinare;

fisuri sau fracturi dentare - care nu pot fi asociate unui traumatism fizic;

modificări parodontale - precum: retragerea gingiei, atrofie alveolară, mobilitatea dinților etc;

fracturi sau deteriorări (decimentări) - ale lucrărilor protetice;

leziuni ale buzelor, ale obrajilor sau ale limbii - ce nu pot fi asociate unui traumatism fizic sau altui tip de afecţiune cavităţii bucale;

sensibilitate dentară - la cald, rece, atingere;

disfuncţie temporo-mandibulară;

migrene sau dureri - ce pot fi confundate cu durerile de urechi, nevralgii, dureri ale mușchilor gâtului și ale cefei.