Parodontita este una dintre afecțiunile dentare care pot evolua mult timp fără durere evidentă. Dinții pot părea sănătoși, pot să nu existe carii vizibile, iar pacientul poate considera că nu are nicio problemă serioasă. În același timp însă, inflamația poate afecta progresiv țesuturile care susțin dinții.
Sângerarea gingiilor, retragerea acestora, respirația neplăcută persistentă, apariția unor spații între dinți sau mobilitatea dentară sunt semne care nu ar trebui ignorate.
În lipsa diagnosticului și a tratamentului corespunzător, parodontita poate determina pierderea progresivă a țesuturilor de susținere ale dinților și, în forme avansate, pierderea acestora.
Ce este parodontita?
Parodontita este o boală inflamatorie cronică multifactorială asociată cu biofilmul bacterian, care afectează aparatul de susținere al dintelui, numit parodonțiu.
Parodonțiul cuprinde structurile care mențin dintele stabil în os, printre care gingia, ligamentul periodontal și osul alveolar.
În parodontită, inflamația nu mai este limitată doar la gingie. Sunt afectate progresiv structurile profunde care susțin dintele.
Pe măsură ce boala evoluează, pot apărea pierderea atașamentului periodontal, formarea pungilor parodontale și pierderea osului alveolar.
Acesta este motivul pentru care un dinte aparent sănătos, fără o carie evidentă, poate ajunge în timp să devină mobil.
Parodontită sau parodontoză?
Termenul „parodontoză” este încă foarte des utilizat de pacienți atunci când se referă la această afecțiune.
Din punct de vedere medical, termenul utilizat în prezent este „parodontită”.
De aceea, dacă ai auzit expresii precum „tratament pentru parodontoză”, „dinți care se mișcă din cauza parodontozei” sau „început de parodontoză”, acestea se referă de cele mai multe ori la boala periodontală cunoscută sub denumirea de parodontită.
Care este diferența dintre gingivită și parodontită?
Gingivita și parodontita nu sunt același lucru.
Gingivita reprezintă inflamația gingiei, fără pierderea țesuturilor profunde care susțin dintele. Gingiile pot deveni roșii, inflamate și pot sângera la periaj.
Parodontita presupune afectarea structurilor de susținere ale dintelui și poate determina pierdere de atașament periodontal și pierdere osoasă.
Cu alte cuvinte, în gingivită inflamația este limitată la gingie, în timp ce în parodontită există deja afectarea aparatului de susținere al dintelui.
Nu orice gingivită va evolua obligatoriu spre parodontită, însă controlul inflamației gingivale este important pentru prevenirea bolii parodontale.
Care sunt simptomele parodontitei?
Unul dintre motivele pentru care parodontita poate fi descoperită târziu este faptul că nu provoacă întotdeauna durere.
Pacientul poate observa însă anumite modificări.
Printre semnele și simptomele care pot apărea se numără:
sângerarea gingiilor în timpul periajului sau spontan;
gingii roșii sau inflamate;
retragerea gingiilor;
impresia că dinții au devenit mai lungi;
respirație neplăcută persistentă;
apariția unor spații între dinți;
schimbarea poziției unor dinți;
sensibilitate dentară, în anumite situații;
secreții la nivelul gingiei;
mobilitate dentară;
dificultăți sau modificări ale masticației în formele avansate.
Prezența unuia sau mai multor astfel de semne nu stabilește singură diagnosticul de parodontită. Pentru diagnosticul corect este necesară evaluarea stomatologică.
Sângerarea gingiilor este normală?
Nu ar trebui considerată normală doar pentru că apare frecvent.
Sângerarea repetată la periaj poate indica inflamația gingivală și reprezintă un motiv pentru evaluarea sănătății gingiilor.
Uneori, pacienții încep să evite periajul în zona care sângerează, considerând că periuța provoacă problema. Reducerea igienei în zona respectivă poate însă favoriza acumularea suplimentară de placă bacteriană.
Cauza sângerării trebuie evaluată de medicul stomatolog.
Poți avea parodontită fără să te doară?
Da.
Lipsa durerii nu exclude boala parodontală.
Parodontita poate evolua o perioadă fără simptome dureroase evidente, iar pacientul poate observa problema abia atunci când apar retracții gingivale, spații între dinți sau mobilitate dentară.
Tocmai de aceea controalele stomatologice periodice sunt importante chiar și atunci când nu există durere.
De ce se retrag gingiile?
Retracția gingivală înseamnă deplasarea marginii gingiei astfel încât o porțiune mai mare din dinte, inclusiv suprafața rădăcinii, poate deveni vizibilă.
Parodontita poate fi una dintre cauzele retracției gingivale, dar nu este singura.
Retracțiile pot fi asociate și cu alți factori, inclusiv traumatismele produse printr-un periaj agresiv sau anumite particularități anatomice.
De aceea, faptul că gingia s-a retras nu înseamnă automat că pacientul are parodontită. Cauza trebuie stabilită în urma unui consult.
De ce se mișcă dinții în parodontită?
Dinții nu sunt susținuți doar de gingie. Stabilitatea lor depinde de întregul aparat periodontal, inclusiv de osul alveolar.
Atunci când parodontita determină pierderea progresivă a țesuturilor de susținere și a osului din jurul rădăcinilor, stabilitatea dintelui poate fi afectată.
În formele avansate pot apărea mobilitatea și deplasarea dinților.
Un dinte care începe să se miște trebuie evaluat cât mai curând. Mobilitatea nu înseamnă automat că dintele trebuie extras. Prognosticul depinde de gradul afectării, anatomia dintelui, nivelul de suport rămas și alți factori individuali.
De ce apar spații între dinți?
În formele mai avansate ale bolii parodontale, pierderea suportului periodontal poate permite modificarea poziției dinților.
Dinții se pot deplasa, înclina sau depărta, iar pacientul poate observa spații care înainte nu existau.
Dacă poziția dinților începe să se modifice fără o explicație evidentă, este indicată și evaluarea periodontală.
Care sunt cauzele parodontitei?
Acumularea biofilmului bacterian la nivelul dinților și gingiilor joacă un rol central în declanșarea inflamației.
Placa bacteriană care nu este îndepărtată eficient se acumulează în special în apropierea marginii gingivale și în spațiile interdentare.
În timp, o parte dintre depozite se mineralizează și formează tartrul, care nu mai poate fi îndepărtat prin simplul periaj efectuat acasă.
Boala este însă multifactorială. Modul în care organismul răspunde la biofilmul bacterian și prezența anumitor factori de risc influențează apariția și progresia acesteia.
Care sunt factorii de risc pentru parodontită?
Printre factorii care pot crește riscul sau pot influența evoluția bolii se numără:
fumatul;
igiena orală insuficientă;
diabetul, în special atunci când controlul glicemic este deficitar;
susceptibilitatea individuală;
antecedentele familiale;
lipsa controalelor stomatologice periodice;
anumite condiții sistemice sau factori care pot modifica răspunsul organismului.
Fumatul reprezintă un factor de risc important pentru apariția și progresia parodontitei și poate influența inclusiv răspunsul la tratament.
Un aspect important este că, la fumători, sângerarea gingivală poate fi mai puțin evidentă. Prin urmare, absența unei sângerări importante nu exclude existența bolii.
Ce legătură există între diabet și parodontită?
Diabetul și sănătatea periodontală sunt strâns legate.
Un control glicemic deficitar poate influența riscul și evoluția parodontitei, motiv pentru care pacientul cu diabet trebuie să acorde o atenție deosebită sănătății gingivale.
În același timp, pacientul trebuie privit în ansamblu, iar medicul stomatolog trebuie informat despre diagnosticul de diabet, tratamentele urmate și controlul bolii.
Cum se pune diagnosticul de parodontită?
Diagnosticul nu se stabilește doar privind gingiile.
Evaluarea periodontală poate include mai multe etape.
Examinarea clinică
Medicul evaluează gingiile, dinții și țesuturile din jurul acestora și urmărește prezența semnelor de inflamație și a altor modificări.
Sondajul periodontal
Cu ajutorul unei sonde parodontale se măsoară spațiul dintre gingie și dinte în mai multe puncte.
Aceste măsurători ajută la identificarea pungilor parodontale și la evaluarea stării țesuturilor de susținere.
Evaluarea sângerării
Sângerarea la sondare oferă informații despre inflamația existentă.
Evaluarea nivelului de atașament
Medicul poate determina dacă s-a produs pierdere de atașament periodontal și cât de extinsă este aceasta.
Evaluarea mobilității dentare
În cazul dinților mobili se analizează gradul de mobilitate și suportul periodontal rămas.
Radiografiile dentare
Investigațiile radiologice, atunci când sunt indicate, permit evaluarea nivelului osului din jurul dinților și contribuie la stabilirea diagnosticului și a severității bolii.
În funcție de situația clinică pot fi necesare investigații diferite.
Ce sunt pungile parodontale?
Într-o situație sănătoasă există un spațiu redus între gingie și suprafața dintelui.
În parodontită, distrugerea țesuturilor de susținere poate duce la formarea unor spații mai profunde, numite pungi parodontale.
Aceste zone pot deveni dificil de igienizat doar cu periuța de dinți și pot favoriza acumularea biofilmului bacterian subgingival.
Adâncimea pungilor parodontale este unul dintre parametrii urmăriți în evaluarea și monitorizarea pacientului periodontal.
Ce înseamnă stadiile parodontitei?
Clasificarea actuală a parodontitei ia în considerare atât severitatea și complexitatea bolii, cât și riscul sau rata estimată de progresie.
Din punct de vedere al severității, parodontita este clasificată în patru stadii, de la stadiul I la stadiul IV.
Stadiile inițiale presupun o afectare mai redusă, în timp ce stadiile avansate pot implica pierdere importantă de suport periodontal, mobilitate, pierderea unor dinți și probleme funcționale complexe.
În plus, boala este încadrată în grade, care contribuie la aprecierea modului în care aceasta poate progresa și iau în calcul factori de risc relevanți.
Stadiul și gradul nu pot fi stabilite de pacient acasă. Sunt necesare examinarea clinică, măsurătorile periodontale, evaluarea radiologică și istoricul medical și stomatologic.
Se vindecă parodontita?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări ale pacienților.
Țesuturile de susținere deja pierdute nu revin automat la situația inițială prin simpla eliminare a inflamației.
Tratamentul periodontal urmărește în primul rând controlul infecției și inflamației, oprirea sau încetinirea progresiei bolii și păstrarea dinților pe termen cât mai lung.
În anumite situații și pentru anumite defecte periodontale pot exista indicații pentru proceduri regenerative, însă acestea nu sunt potrivite pentru orice pacient sau pentru orice zonă afectată.
Rezultatul depinde de severitatea bolii, răspunsul individual la tratament, factorii de risc și menținerea unei igiene orale corespunzătoare pe termen lung.
Cum se tratează parodontita?
Tratamentul se stabilește individual, în funcție de severitatea și distribuția bolii, factorii de risc și răspunsul pacientului.
În general, terapia periodontală se desfășoară etapizat.
1. Controlul plăcii bacteriene și al factorilor de risc
Pacientul primește recomandări personalizate privind igiena orală.
Pot fi discutate tehnica de periaj, curățarea interdentară și metodele potrivite pentru situația clinică respectivă.
Tot în această etapă sunt abordați factorii de risc modificabili, precum fumatul.
2. Îndepărtarea profesională a depozitelor
Placa bacteriană și tartrul sunt îndepărtate profesional.
În cazul parodontitei poate fi necesară instrumentarea suprafețelor radiculare aflate sub nivelul gingiei, astfel încât depozitele bacteriene și tartrul să fie îndepărtate din zonele afectate.
În funcție de amploarea bolii, tratamentul poate necesita mai multe ședințe.
3. Reevaluarea periodontală
După o perioadă de vindecare se reevaluează situația.
Medicul verifică răspunsul țesuturilor la tratament, sângerarea, adâncimea pungilor și zonele în care boala poate rămâne activă.
Pe baza reevaluării se decide dacă sunt necesare etape suplimentare.
4. Tratamentul chirurgical, atunci când este indicat
În anumite situații, pungile parodontale profunde sau defectele osoase pot necesita tratament chirurgical.
Scopul poate fi obținerea unui acces mai bun pentru curățarea suprafețelor radiculare și, în cazuri atent selectate, aplicarea unor proceduri regenerative.
Nu orice pacient cu parodontită are nevoie de chirurgie.
5. Terapia periodontală de menținere
După controlul bolii începe o etapă esențială: menținerea pe termen lung.
Pacientul periodontal are nevoie de controale și igienizări profesionale la intervale stabilite în funcție de riscul individual.
Este suficient detartrajul dacă ai parodontită?
Nu întotdeauna.
Detartrajul și igienizarea profesională sunt extrem de importante pentru sănătatea orală, dar tratamentul unei parodontite deja instalate poate necesita intervenții suplimentare la nivel subgingival și o monitorizare periodontală specifică.
Planul de tratament depinde de profunzimea pungilor, pierderea de atașament, pierderea osoasă și distribuția bolii.
De aceea, tratamentul trebuie stabilit după evaluarea periodontală, nu doar în funcție de prezența tartrului vizibil.
Antibioticele tratează parodontita?
Antibioticele nu reprezintă tratamentul de bază pentru orice caz de parodontită.
În anumite situații clinice pot exista indicații pentru utilizarea lor, însă decizia aparține medicului.
Administrarea unui antibiotic fără îndepărtarea profesională a biofilmului și fără controlul factorilor locali nu înlocuiește tratamentul periodontal.
De aceea, antibioticele nu ar trebui luate din proprie inițiativă pentru sângerarea gingiilor sau suspiciunea de parodontită.
Apa de gură poate trata parodontita?
Apa de gură nu poate înlocui diagnosticul și tratamentul profesional.
Anumite produse antiseptice pot fi recomandate pentru perioade și situații specifice, ca parte a unui plan de tratament, dar utilizarea lor trebuie adaptată pacientului.
De exemplu, produsele pe bază de clorhexidină pot avea indicații precise și pot produce efecte adverse precum colorarea dinților sau modificări temporare ale gustului atunci când sunt utilizate necorespunzător sau pentru perioade prea lungi.
Ce se întâmplă dacă parodontita nu este tratată?
Boala poate continua să distrugă structurile care susțin dinții.
În timp pot apărea:
accentuarea retracțiilor gingivale;
creșterea adâncimii pungilor parodontale;
pierdere osoasă progresivă;
mobilitatea dinților;
migrarea și schimbarea poziției dinților;
dificultăți la masticație;
pierderea dinților în formele severe.
Viteza de progresie diferă de la o persoană la alta.
Tocmai de aceea nu este recomandat să aștepți apariția durerii sau mobilității dentare înainte de a solicita o evaluare.
Dacă dinții se mișcă, mai pot fi salvați?
Mobilitatea dentară nu înseamnă automat că dintele trebuie extras.
Medicul trebuie să evalueze cât suport periodontal a rămas, gradul mobilității, anatomia dintelui, prezența inflamației, poziția dintelui și alți factori care influențează prognosticul.
Uneori, prin controlul bolii și tratamentul corespunzător, dinții pot fi menținuți.
În alte situații, dacă distrugerea țesuturilor de susținere este foarte avansată, prognosticul unui anumit dinte poate fi nefavorabil.
Decizia trebuie luată individual, după evaluare.
Parodontita poate reveni după tratament?
Parodontita necesită monitorizare pe termen lung.
Chiar dacă tratamentul inițial controlează inflamația, pacientul rămâne susceptibil la reapariția sau progresia bolii dacă placa bacteriană se acumulează din nou sau dacă factorii de risc nu sunt controlați.
Din acest motiv, terapia periodontală de menținere este o parte a tratamentului, nu doar o recomandare opțională.
Intervalul dintre vizitele de întreținere se stabilește individual și poate fi, de exemplu, de câteva luni, în funcție de riscul pacientului.
Cum poate fi prevenită parodontita?
Prevenția începe cu controlul eficient al plăcii bacteriene.
Sunt importante:
periajul corect de cel puțin două ori pe zi;
curățarea zilnică a spațiilor interdentare;
utilizarea mijloacelor de igienă recomandate individual;
controalele stomatologice periodice;
igienizările profesionale efectuate atunci când sunt indicate;
renunțarea la fumat;
controlul corespunzător al diabetului, atunci când acesta este prezent;
evaluarea rapidă a sângerării gingivale sau a altor modificări.
Periuța interdentară poate fi deosebit de utilă pentru mulți pacienți, însă dimensiunea potrivită trebuie aleasă în funcție de spațiile existente.
Cât de des trebuie să mergi la dentist dacă ai parodontită?
Nu există un interval identic pentru toți pacienții.
După tratament, frecvența vizitelor de menținere se stabilește în funcție de severitatea bolii, rezultatul tratamentului, igiena orală, fumat, diabet și alți factori individuali.
Pentru unii pacienți pot fi recomandate vizite la aproximativ trei luni, iar pentru alții intervalele pot fi mai mari.
Important este ca programul de monitorizare să fie individualizat și respectat.
Parodontita poate apărea și la persoane tinere?
Da.
Deși formele avansate sunt întâlnite mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, parodontita nu este exclusiv o boală a persoanelor în vârstă.
Boala poate apărea și la adulți tineri, iar anumite forme pot debuta devreme.
Sângerarea gingivală persistentă, retracțiile gingivale sau mobilitatea dentară nu ar trebui considerate normale doar pentru că pacientul este tânăr.
Parodontita este contagioasă?
Parodontita nu este considerată o boală contagioasă în sensul clasic.
Bacteriile orale pot fi transferate între persoane prin salivă, însă apariția parodontitei depinde de interacțiunea dintre biofilmul bacterian, răspunsul organismului și factorii individuali de risc.
Simpla prezență a anumitor bacterii nu înseamnă că o persoană va dezvolta automat boala.
Pot să îmi pierd toți dinții din cauza parodontitei?
Formele severe și netratate ale bolii pot conduce la pierderea dinților, dar diagnosticul de parodontită nu înseamnă automat că pacientul își va pierde dinții.
Diagnosticul precoce, tratamentul adecvat, controlul factorilor de risc, igiena orală și terapia de menținere pot schimba semnificativ evoluția bolii.
Cu cât problema este identificată și controlată mai devreme, cu atât există mai multe posibilități terapeutice pentru conservarea țesuturilor și a dinților.
Când ar trebui să mergi la dentist?
Este recomandată o evaluare dacă observi:
gingii care sângerează frecvent;
gingii roșii sau umflate;
retragerea gingiilor;
respirație neplăcută persistentă;
spații noi între dinți;
modificarea poziției dinților;
un dinte care începe să se miște;
secreții sau umflături la nivelul gingiei;
orice schimbare persistentă la nivelul gingiilor.
Nu este necesar să aștepți apariția durerii.
Parodontita: de ce diagnosticul precoce contează
Una dintre cele mai importante particularități ale parodontitei este faptul că poate evolua fără o durere proporțională cu afectarea produsă.
Din acest motiv, pacientul poate ajunge la cabinet atunci când observă deja retracții gingivale, mobilitate sau schimbarea poziției dinților.
Evaluarea periodontală permite identificarea problemei înainte ca aceasta să ajungă într-un stadiu foarte avansat.
Scopul tratamentului nu este doar reducerea sângerării gingivale, ci controlul bolii și protejarea pe termen lung a țesuturilor care mențin dinții pe arcadă.
Dacă gingiile îți sângerează, observi că s-au retras, au apărut spații între dinți sau unul dintre dinți a început să se miște, este indicat să nu amâni evaluarea stomatologică.
În urma examinării, medicul poate stabili dacă există o afecțiune periodontală și care sunt investigațiile sau opțiunile de tratament potrivite situației tale.
Pentru o evaluare la ArtisDenta, sună la 0787 838 575 și programează un consult.