Dacă știm să ne ascultăm organismul și mergem la medic la primul semn sau simptom evident, multe probleme (nu numai dentare) pot fi evitate.
Semnele care apar în cavitatea orală reflectă nu doar starea dinților și a țesuturilor bucale. Ele sunt și o oglindă a stării generale de sănătate, pentru că numeroase boli sistemice se manifestă și la acest nivel.
Mai jos punctăm cele mai evidente și mai frecvente semne și simptome dentare.
1. Durerea scurtă la rece sau la dulce
Durerea dentară de scurtă durată (câteva secunde), apărută la un stimul termic (de obicei rece) sau chimic (dulce), semnalează prezența unei carii dentare. Caria dentară evoluează în mai multe etape. Momentul în care dintele devine sensibil la stimuli înseamnă că și caria a avansat în profunzimea țesutului dentar. Netratată, ea duce la inflamația dentară (inflamarea nervului dentar).
2. Durerea care indică afectarea nervului (pulpita)
Durerea dentară care indică afectarea țesutului pulpar (pulpita) începe ca o durere provocată de agenți termici (mai ales rece) și chimici (dulce), localizată, de intensitate moderată, care durează câteva minute. În acest stadiu, inflamația nervului este reversibilă, iar nervul mai poate fi salvat printr-o protecție pulpo-dentinară, aplicată înaintea obturației dentare.
Fără tratament însă, durerea poate deveni vie, în crize care durează până la câteva ore și care nu cedează la antiinflamatoare sau calmante. Acest stadiu mai este numit și „turbarea dinților” și necesită tratament endodontic de urgență.
3. Durerea pulsatilă care se intensifică la cald
Durerea dentară pulsatilă, care se intensifică la cald, dar se calmează temporar cu lichide reci, ascunde un proces infecțios purulent al pulpei dentare. Acesta va evolua spre dureri din ce în ce mai mari, care nu se vor calma cu antiinflamatoare sau analgezice. Procesul se poate complica cu o infecție a țesuturilor din jurul dintelui cauzal, care duce la tumefierea (umflarea) acestora și chiar la afectarea stării generale.
4. Durerea la mestecat sau senzația de „dinte înalt”
Durerea dentară apărută doar la mestecarea unor alimente tari sau senzația de dinte înalt sugerează prezența unui proces infecțios dentar cronic, care se va reacutiza.
5. Durerea la atingerea dintelui
Durerea apărută la atingerea dintelui cu un obiect de consistență moderată (unghia, perii periuței de dinți etc.) se numește hiperestezie dentinară. Ea apare, de obicei, ca urmare a retracției gingivale și a acțiunii bacteriilor care fermentează resturile alimentare la nivelul coletului dinților.
Retracția gingiei poate fi cauzată fie de un periaj incorect (orizontal, cu forță excesivă), fie de forțe anormale transmise la nivelul suportului dento-alveolar. Alimentele acide, precum și unele afecțiuni generale (refluxul gastro-esofagian și unele afecțiuni ale sistemului nervos) duc la aceste dureri dentare prin eroziunea smalțului, cauzată de o aciditate mult prea ridicată și repetată.
6. Sângerarea gingivală
Sângerarea gingivală apare ca răspuns al gingiei la agresiunile mecanice sau ca semn clinic important al gingivitei (inflamația reversibilă a gingiei). Printre factorii care pot provoca sângerarea gingivală se numără: periajul incorect, folosirea abuzivă a mijloacelor auxiliare de igienizare, tartrul și placa bacteriană, obturațiile dentare supradimensionate sau nefinisate, coroanele sau punțile dentare realizate și adaptate incorect etc.
Ca orice țesut traumatizat, gingia va încerca să se apere, fie prin retracție gingivală, care cauzează noi probleme dentare, fie prin creștere în volum (gingia umflată).
7. Gingia mărită în volum
Gingia mărită în volum (tumefacția gingivală) este, de obicei, un semn principal al inflamației gingiei. Apare prin acțiunea factorilor locali, microbieni și iritativi (placa bacteriană, tartrul, cariile dentare etc.), dar și ca urmare a unor factori generali (gingia tumefiată în diabet și în sarcină, creșterea gingivală din tratamentul epilepsiei și al afecțiunilor cardiace etc.).
8. Respirația urât mirositoare (halitoza)
Halena fetidă sau halitoza (mirosul neplăcut al gurii) este consecința unor factori atât orali, cât și generali. Principalele cauze ale mirosului neplăcut din gură sunt: igiena orală precară, cu o placă bacteriană supradezvoltată, cariile întinse în suprafață și în profunzime, infecțiile dentare, sinusale și amigdaliene. Senzația de miros urât din gură care persistă o perioadă îndelungată poate fi un semnal de alarmă pentru boala parodontală.
Cauzele halitozei pot fi și de ordin general: refluxul gastro-esofagian, diabetul (miros de mere acre sau de acetonă), insuficiența renală (miros de pește, de amoniac), abcesele pulmonare etc. Desigur, consumul în exces al unor alimente precum carnea, produsele lactate, ceapa, usturoiul și cafeaua, precum și obiceiuri vicioase ca fumatul și consumul de alcool contribuie la respirația urât mirositoare. În plus, o gură uscată (deshidratată) este mai predispusă la apariția halenei.
Igiena corectă este esențială pentru a reduce mirosul urât din gură. După periajul dentar trebuie curățată și limba. Hidratarea este și ea deosebit de importantă.
Nu ignorați aceste semne și simptome și adresați-vă medicului stomatolog imediat ce le observați.
„O modalitate de prevenire a bolii valorează cât cincizeci de moduri de a vindeca boala.” (Trevor Howard)
Cu speranța că aceste informații vă vor fi folositoare,
Dr. Sorina Plitea și Dr. Mihaela Boj
Articol publicat inițial pe blogul Artistic Dent: artistic-dent.ro