Tartrul dentar se
formează prin mineralizarea plăcii bacteriene şi aderă de suprafeţele dentare,
precum şi de alte structuri solide prezente în cavitatea bucală, cum ar fi:
lucrări protetice fixe sau mobilizabile sau componente ale aparatelor
ortodontice.

Tartrul poate fi
localizat supra- sau sub-gingival şi este alcătuit din depozite dure, cu
structură organo-minerală, cu suprafaţă rugoasă, acoperită de un strat de placă
bacteriană nemineralizată. Prezenţa tartrului este un important factor
favorizant în ce priveşte apariţia manifestărilor bolii parodontale şi
agravarea evoluţiei parodontopatiilor.

Depozitele de tartru,
dacă nu sunt îndepărtate periodic, prin detartraj, cresc treptat în volum şi,
cu timpul, pot produce leziuni ale gingiei. Leziunile gingivale pot constitui
porţi de intrare pentru microorganisme, care vor ajunge astfel în zonele
profunde ale parodonţiului, colonizând structurile ligamentare de la acest
nivel şi osul alveolar subiacent.

Tartrul supra-gingival
are culoare deschisă, alb-gălbuie şi consistenţă redusă la început, în primele
săptămâni după formare. Se localizează, cu predilecţie, pe suprafeţele dinspre
limbă ale incisivilor inferiori şi pe suprafeţele dinspre obraz ale molarilor
superiori. După o vreme, dacă nu se intervine prin detartraj, depozitele
supra-gingivale capătă consistenţă crescută şi se închid la culoare.

Tartrul sub-gingival,
mai greu de depistat, este de culoare brun-închis sau neagră, localizat în
şanţul gingival, sub marginea liberă a gingiei fixe, adesea fiind foarte aderent,
greu de îndepărtat. De multe ori, marginea gingivală liberă sau papila
interdentară sunt inflamate, sângerânde. După un timp, dacă tartrul nu este
îndepărtat prin chiuretaj/detartraj, prin evoluţia procesului inflamator, se
instalează retracţia gingivală şi depozitele dure sub-gingivale devin mai
vizibile.

Tartrul dentar poate fi
întâlnit şi la copii, dar excepţional la cei cu vârsta mai mică de nouă ani. La
adulţi, depozitele de tartru se întâlnesc aproape constant. Din acest motiv,
controalele stomatologice regulate, la interval de şase luni, precum şi
efectuarea detartrajului ori de câte ori este necesar, sunt elemente-cheie care
permit prevenirea şi controlul evoluţiei afecţiunilor parodontale.