Ce este disjunctorul intermaxilar?

Disjunctorul intermaxilar este un dispozitiv ortodontic fix care obţine lărgirea ortopedică a osului maxilar. El este fixat la nivelul arcadei prin intermediul unor inele poziţionate pe molarii superiori sau prin intermediul unei gutiere din acrilat. Elementul activ al disjunctorului este şurubul, acesta uneşte cele două jumătăţi ale aparatului. Prin activarea şurubului (rotirea cu o cheie specială dată de medicul ortodont) se produce lărgirea osului maxilar şi se rezolvă deficitul de dezvoltare osoasă.

Ştiaţi că… Oasele maxilare sunt în număr de două, iar ele sunt unite pe mijloc de o sutură, numită sutura mediopalatină? Disjunctorul se foloseşte de această sutură care pe perioada creşterii rămâne neosificată, pentru a lărgi în mod real şi stabil osul maxilar.

Când este indicat?

Disjunctorul este un aparat ortodontic care se adresează rezolvării problemelor ce însoţesc o arcadă maxilară îngustă. Cauzele care determină îngustarea osului maxilar sunt numeroase, printre factorii incriminaţi cel mai frecvent se numără respiraţia orală (pe gură) şi obiceiul vicios de sugere a degetului. De multe ori, dinţi de mărime normală ajung să fie înghesuiţi deoarece sunt poziţionaţi pe o arcadă osoasă dezvoltată deficitar.

Astfel, apar:

• înghesuiri dentare
• dinţi care rămân incluşi, datorită lipsei de spaţiu pe arcadă (frecvent caninii)
• dinţi care erup în poziţii ectopice
• ocluzie inversă în zona laterală a arcadelor
• probleme de dezvoltare ale mandibulei, care fiind comprimată de osul maxilar, nu mai creşte în mod corespunzător
• situaţii în care mandibula are o tendinţă de creştere accelerată (prognatism mandibular), însoţită de un maxilar îngust şi scurt.

Care este vârsta optimă pentru un aparat ortodontic de tipul disjunctorului?

Disjunctorul atinge maximul de eficienţă atunci când este aplicat în perioada de creştere a copilului. Ideal, cele mai bune rezultate se obţin atunci când problemele sunt identificate aproximativ în jurul vârstei de 8 ani. În acest fel, se previn probleme viitoare ce însoţesc îngustarea maxilarului. Practic însă, vârsta limită recomandată atunci când este foloseşte acest tip de aparat este în jur de 18 ani. După ce creşterea încetează, sutura se osifică, iar cele două jumătăţi ale osului maxilar ajung să fie sudate. Disjuncţia la pacientul adult este posibilă doar printr-un tratament ortodontic asociat cu chirurgie ortognată (separarea chirurgicală a osului maxilar de către un medic chirurg oro-maxilo-facial).

Avantajele disjuncţiei

1. lărgind osul maxilar, dinţii superiori înghesuiţi ajung să se alinieze corect
2. fizionomie îmbunătăţită. Un maxilar îngust este însoţit de un zâmbet inestetic, lipsit de lărgime, dinţii anteriori sunt frecvent protruzivi, iar zonele laterale ale arcadei sunt întunecate.
3. prin disjuncţie se previn problemele de creştere ale mandibulei. Uneori, chiar dacă există deja probleme de creştere ale mandibulei instalate, aceasta îşi poate relua creşterea dacă se rezolvă compresia maxilarului.
4. se pot evita extracţiile dentare, uneori necesare pentru rezolvarea lipsei de spaţiu
5. se ameliorează respiraţia, mulţi pacienţi ajung să respire mult mai bine după disjuncţie, deoarece prin lărgirea maxilarului se produce o lărgire şi la nivelul piramidei nazale. O respiraţie nazală corectă înseamnă un creier oxigenat corect şi o dezvoltare generală armonioasă.