Extracția se recomandă atunci când dintele nu mai poate fi salvat prin tratamente conservative și păstrarea lui ar aduce mai multe riscuri decât beneficii.
Situații frecvente în care extracția este indicată
Dinți cu distrucții severe
Atunci când dintele este afectat profund de carii extinse sau fracturi sub nivelul gingiei, iar reconstrucția nu mai este posibilă sau predictibilă.
Infecții cronice recurente
Dinți care, în ciuda tratamentelor repetate, dezvoltă infecții la nivelul rădăcinii și osului din jur.
Dinți de lapte care nu se exfoliază la timp
Când întârzie căderea lor și împiedică erupția corectă a dinților permanenți.
Dinți incluși sau semi-incluși
Cel mai des molarii de minte, care pot provoca dureri, inflamații și infecții repetate.
Motive ortodontice sau protetice
Uneori, extracția este necesară pentru a crea spațiu sau pentru a permite realizarea corectă a unei lucrări protetice sau a unui tratament ortodontic.
De ce nu se face extracția în plin proces acut?
Aceasta este una dintre cele mai importante explicații pe care un pacient are nevoie să le înțeleagă.
Infecția activă îngreunează anestezia
În zonele inflamate și infectate, anestezicul local acționează mult mai greu sau incomplet. Rezultatul? O procedură dureroasă și traumatizantă.
Risc crescut de răspândire a infecției
Manipularea unui dinte într-o zonă cu infecție activă poate împinge bacteriile în țesuturile vecine, crescând riscul de complicații locale sau generale.
Vindecare întârziată
Țesuturile inflamate nu se vindecă eficient. După extracție, riscul de infecție postoperatorie, alveolită sau durere persistentă este mult mai mare.
Sângerare mai abundentă
Inflamația accentuată crește vascularizația locală, ceea ce poate duce la sângerări mai greu de controlat.
Crește riscul de complicații
Extracția într-un proces acut poate favoriza apariția edemelor severe, durerilor intense și a unei recuperări mult mai dificile pentru pacient.
Ce se face, atunci, în faza acută?
În locul extracției imediate, medicul stomatolog va alege controlul infecției:
• drenajul colecțiilor purulente, dacă este necesar;
• tratament medicamentos (antiinflamator, uneori antibiotic);
• calmarea durerii;
• igienizare locală atentă.
Abia după ce inflamația scade și zona devine stabilă, extracția se poate realiza în siguranță și cu disconfort minim.
Există excepții?
Da, există situații bine evaluate medical în care extracția poate fi necesară chiar și în prezența infecției — însă acestea sunt cazuri atent selectate și gestionate de medic, nu decizii luate sub presiunea durerii.
Extracția dentară nu este o urgență de rutină și nici o soluție „din scurt”. Este o intervenție care trebuie făcută la momentul potrivit, nu în cel mai dureros moment.
Când medicul spune „mai întâi calmăm inflamația”, nu amână problema ci o tratează corect.
Extracția dentară reprezintă o manoperă chirurgicală care trebuie indicată exclusiv pe baza unor criterii medicale clare, după o evaluare atentă a stării locale și generale a pacientului. Aceasta nu constituie un tratament de primă intenție, ci o soluție terapeutică rezervată situațiilor în care conservarea dintelui nu mai este posibilă sau nu mai oferă beneficii funcționale și biologice pe termen lung.
Realizarea extracției în contextul unui proces inflamator acut presupune riscuri crescute, precum anestezia ineficientă, diseminarea infecției, vindecarea deficitară și apariția complicațiilor postoperatorii. Din acest motiv, conduita corectă presupune, în majoritatea cazurilor, stabilizarea infecției și reducerea inflamației înainte de intervenția chirurgicală propriu-zisă.
Respectarea etapelor terapeutice și a momentului optim al extracției asigură un act medical sigur, previzibil și cu o recuperare favorabilă, contribuind astfel la menținerea sănătății orale și generale a pacientului.
Extracțiile dentare realizate la timp pot preveni complicații serioase.
Echipa Dental Fabrïka îți asigură tratamente sigure, cu grijă și atenție pentru confortul tău.
0775612671.