Somnul este esențial pentru dezvoltarea fizică, emoțională și cognitivă a copilului. Însă, în ciuda faptului că pare să doarmă „bine” sau „liniștit”, un copil poate suferi de apnee obstructivă în somn (OSA) – o afecțiune frecvent subdiagnosticată care implică opriri repetate ale respirației în timpul somnului, din cauza obstrucției parțiale sau complete a căilor aeriene superioare.

Această problemă nu trebuie ignorată: apneea netratată poate duce la tulburări de comportament, dificultăți de concentrare, afectarea creșterii și chiar probleme cardiovasculare pe termen lung.

1. Ce este apneea în somn la copii?

Apneea obstructivă în somn apare atunci când, în timpul somnului, mușchii gâtului și căile aeriene superioare se relaxează excesiv sau sunt obstrucționate de țesuturi (de exemplu, amigdale sau vegetații adenoide mărite), ceea ce determină pauze respiratorii care pot dura între 10 și 30 de secunde sau chiar mai mult.

Aceste pauze pot surveni de zeci sau sute de ori pe noapte, ducând la somn fragmentat și oxigenare inadecvată a creierului.

2. Semnele la care trebuie să fie atenți părinții

A. În timpul somnului

• Sforăit frecvent și zgomotos – este principalul semnal de alarmă; nu este niciodată „normal” la copii.
• Pauze în respirație sau respirație întreruptă – părinții pot observa că cel mic „uită să respire” sau face pauze lungi între inspirații.
• Respirație pe gură – mai ales în timpul somnului, dar uneori și ziua.
• Somn agitat – copilul se foiește, se trezește frecvent, transpiră excesiv, își schimbă poziția brusc.
• Enurezis nocturn (udarea patului) – în special la copiii care anterior reușiseră să renunțe la scutec.
• Gură uscată sau dureri în gât dimineața – indică o respirație orală pe timpul nopții.

B. În timpul zilei

• Oboseală aparentă în ciuda unui somn „lung” – copilul poate părea letargic, lipsit de energie.
• Comportamente hiperactive – uneori confundate cu ADHD, copiii cu apnee pot fi agitați din cauza somnului de proastă calitate.
• Probleme de concentrare și de învățare – somnul fragmentat afectează memoria și atenția.
• Întârzierea în creștere – lipsa unui somn profund afectează secreția hormonului de creștere.
• Iritabilitate sau schimbări de dispoziție – copilul poate părea mai nervos sau mai sensibil decât de obicei.
• Voce nazonată sau nas înfundat cronic – indică posibile probleme ORL care pot contribui la obstrucția căilor aeriene.

3. Factori de risc

• Amigdale și vegetații adenoide mărite – cea mai frecventă cauză de OSA la copii între 3 și 7 ani.
• Obezitate infantilă – țesutul adipos din jurul gâtului poate reduce calibrarea căilor aeriene.
• Anomalii craniofaciale – cum ar fi maxilar îngust, bărbie mică (retrognatie), cerul gurii foarte arcuit.
• Afecțiuni neurologice sau sindroame genetice – ex. sindromul Down, sindromul Prader-Willi.
• Respirație orală cronică – mai ales la copiii care au dezvoltat obiceiul de a respira exclusiv pe gură.

4. Rolul pedodontului în depistarea precoce

Deși apneea este o problemă complexă care necesită abordare multidisciplinară (ORL, pneumologie pediatrică, neurologie), medicul pedodont joacă un rol esențial în identificarea timpurie a semnelor.

În cadrul consultului stomatologic, pot fi observate indicii precum:

• maxilar îngust,
• palat ogival (cerul gurii foarte înalt),
• uzura dentară cauzată de bruxism (scrâșnit din dinți),
• respirație orală cronică.

Pedodontul poate recomanda o evaluare ORL sau un studiu de somn (polisomnografie pediatrică) dacă suspectează apneea în somn.

5. Ce este de făcut dacă suspectezi apneea la copilul tău?

Dacă observi mai multe dintre semnele de mai sus:

1. Notează-le într-un jurnal – inclusiv orele de somn, episoadele de sforăit, treziri nocturne etc.
2. Programează o vizită la medicul pediatru sau ORL-ist pediatru.
3. Poate fi necesar un test de somn (polisomnografie) – acesta este standardul de aur în diagnostic.
4. În funcție de cauză, tratamentul poate include:
   
• Intervenție chirurgicală (adenotonsilectomie),
• Dispozitive orale (gutiera de avans mandibular, prescrisă de medicul pedodont),
• Terapie ortodontică (expansiunea palatină),
• Modificări ale stilului de viață (dieta, exerciții fizice),
• Terapie cu presiune pozitivă continuă (CPAP) – mai rar folosită la copii.

Concluzie

Apneea în somn nu este o simplă tulburare de somn, ci o problemă cu potențial impact major asupra dezvoltării copilului. Părinții trebuie să fie atenți la semnalele subtile pe care copiii le transmit, chiar și în somn. Cu o diagnosticare timpurie și o abordare adecvată, apneea poate fi tratată eficient, iar copilul își poate recăpăta somnul odihnitor și sănătatea generală.

Bibliografie selectivă

1. American Academy of Pediatrics. Clinical Practice Guideline: Diagnosis and Management of Childhood Obstructive Sleep Apnea Syndrome, Pediatrics, 2012.
2. Marcus CL, Brooks LJ, Draper KA, et al. Diagnosis and management of childhood obstructive sleep apnea syndrome. Pediatrics, 2012.
3. Gozal D, Kheirandish-Gozal L. Pediatric OSA: Pathophysiology, Diagnosis, and Management, Sleep Medicine Reviews, 2015.
4. Villa MP, et al. Sleep-disordered breathing and orthodontic treatment: A systematic review, Sleep and Breathing, 2017.
5. Huynh NT, et al. Craniofacial characteristics in children with obstructive sleep apnea syndrome, Sleep Medicine Reviews, 2011.